Definitie nimic dex98

NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s.n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ♢ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ♢ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în nici un fel. ♢ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S.n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ♢ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ♢ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s.f.] – Lat. nemica.